﻿Presa germană și predarea vinovaților

Pangermaniști fac sforțări disperate pentru a împiedica predarea lor
Berlin.-Redactorul șef al ziarului pangerman <Taegliche Rundschau> a anunțat posibila retragere a președintelui Ebert în cazul în care acesta va fi silit să extrădeze pe vinovații provocării războiului mondial și pe cei vinovați de acte pasibile covențiunilor internaționale relativ la la mijloacele întrebuințate în decursul războiului în ținuturile ocupate de inamic. Această știre provocând oarecare emoție la presa germană, agenția Wolff a comunicat ziarelor următoarea dezmințire:
  	 <Știrea publicată de ziarul <Taegliche Rundschau> relativ la eventual retragere a președintelui republicei Ebert este o manevră politică.
Această știre este lipsită de orice temei>.
    Officiosul <Deutsche Allegemeine Zeitung> a protestat la rândul său în contra acestor aserțiuni, făcute în numele președintelui Ebert în termenii următori:
     <În circumstanțele actuale este de o ușuratică culpabilitate a se lansa astfel de baloane de încercare. Suntem în ajunul incheerei unei păci la care lumea întreagă aspiră ; încheerea ei ar putea fi întârziată spre marea noastră pagubă prin informațiuni de genul acesta, care sunt susceptibile în străinătate la tot felul de interpretări supărătoare. Ziarele aliaților culeg din nenorocire cu tot interesul astfel de zvonuri, le amplifică și le exploatează. Ar fi trebuit în fine ca ziariștii gėrmani să aibă o conștiență mai clară  de responsabilitatea lor mai ales când ei au pretenția de a fi apărătorii păcei>.

Organul socialiștilor independenți <Freiheit> intervenind în discuție întreabă ironic pe “Taegliche Rundeschau” dacă Hindenburg, candidatul său la președinție n’ar fi mai bine desemnat pentru a suporta greutatea sarcinei, pe care cancelarul Ebert se declară incapabil de a o suporta.
     Pe tema aceasta s’a încins o vie discuție în întreaga presă germană, cu intenția vădită de a se căuta o portiță de scăpare, în sensul că Aliații  să-și modifice hotărârile lor, în sensul că vinovații menționați să fie oferiți  justiției germane, iar nu unui tribunal străin, care niciodată nu va putea fi expresiunea adevăratei justiții.
      Toate aceste discuții par însă zadarnice, căci Germania, ratificând tratatul de pace, urmează neapărat ca să-și respecte  angajament la ce decurg din punerea lui în aplicare.
      Viitorul cel mai apropiat ne va arăta, dacă actualul govern german va consimți de bună voie și va avea tăria cerută de împrejurări ca să înlăture tendințele acelora cari vor să sustragă pe adevărații vinovați de răspunderea actelor lor, cari au contribuit intr’o măsură largă la cataclismul social și economic al bătrânei Europe.
